Lo-li-ta, dezvaluiri socante

Nabucov e un rus. Un rus care a scris o carte. O carte geniala. O carte despre o fata, Lolita. A scris multe lucruri in cartea asta a lui Nabucov, dar a uitat ceva: n-a zis nimic de ochii Lolitei. Lolita are, de departe (dar si de aproape), cei mai frumosi ochi din lume. Pentru prima oara in istoria lui, Dumnezeu nu s-a zgarcit. Sau poate ea a fost prima la rand cand se imparteau ochii si i-a apucat pe cei frumosi. Nu putem sti. Stim doar ca are cei mai frumosi ochi din lume. Si ca Nabucov n-a zis nimic de ei. In primu` rand, sunt mari. Mari si luminosi. Daca fizica i-ar studia, sunt convins ca i-ar incadra la obiecte luminoase. Lolita chiar lumineaza vietile celorlalti. Si e o lumina buna. Lolita are ochii mari, luminosi si umezi. Si tremura usor, ca-n desenele japoneze. Si sunt albastri. Atatea urate se lauda ca au ochii albastri, incat au stors de sensibilitate culoarea asta. Albastrul ei e unul special. Ca atunci cand amesteci multe culori si, la sfarsit, obtii culoarea de care te indragostesti. Dar pe care stii ca nu o vei mai putea reface niciodata. Asa e albastrul ei. S-a chinuit Dumnezeu sa il mai obtina. Degeaba. Atotputernicia si atotstiinta lui nu l-au ajutat. Si privirea Lolitei e cea mai calda din lume. Niciodata nu te arde. E persoana care te invita sa te uiti in ochi ei. Iti cauta cu privirea ochii, ii prinde in vraja ei si nu le mai da drumul. Si ramai pe veci fascinat. Dar ce s-a intamplat cu Nabucov? Cum de nu a zis nimic de ochii ei? Simplu. Pe el, privirea Lolitei l-a orbit. Nabucov a orbit. Trebuie sa fii puternic sa nu-ti pierzi mintile. El nu a fost. Si, ca razbunare ca l-a orbit, Nabucov n-a pomenit de ochii ei. Dar o fac eu. Asa, ca sa-l oftic. Si mai fac o dezvaluire: pe Lolita o cheama Didi. Pam-pam.